Pirandello -Unul,Niciunul si o Suta de mii

... în fine, dacă vreodată băgaţi puţin de seamă că nu sunteţi pentru ceilalţi chiar acelaşi care sunteţi pentru voi, ce faceţi? (Fiţi sinceri.) Nimic nu faceţi, sau prea puţin. Consi­deraţi, cel mult cu o siguranţă de nezdruncinat, că cei­lalţi nu v-au înţeles bine, nu v-au judecat bine, şi gata. Dacă vă deranjează, încercaţi să schimbaţi judecata asu­pra voastră, dând explicaţii, făcând clarificări; dacă nu, o lăsaţi baltă, daţi din umeri şi spuneţi: „O, asta e, eu am conştiinţa mea şi-mi ajunge.

~~~Acolo unde imaginea din ochii
celorlalţi nu ne aju­tă să constituim pentru noi realitatea a ceea ce
vedem, ochii noştri nu mai ştiu ce văd, iar conştiinţa noastră se
rătăceşte deoarece ea, pe care o credeam cea mai in­timă parte a
noastră, înseamnă de fapt ceilalţi în noi; şi nu ne mai putem simţi
singuri.~~~

~~Nu vă puteţi cunoaşte decât când vă aşezaţi
în­tr-o poziţie anume: statuie, nu vie. Când trăieşti, trăieşti şi nu
te vezi. A te cunoaşte înseamnă a muri. Dumneavoastră staţi şi vă
uitaţi atâta în oglindă, în toate oglin­zile, deoarece nu trăiţi; nu
ştiţi, nu puteţi sau nu vreţi să trăiţi. Vreţi să vă cunoaşteţi prea
mult, şi nu trăiţi.~~

Pirandello pentru mine a fost ca o revelatie.

~ by mamaluideusername on December 9, 2008.